O ipoteză: ce s-ar fi întîmplat dacă principalele partide de opoziţie, PNL şi PSD, ar fi mers singure în alegeri? În condiţiile în care PDL scădea în sondaje, se putea presupune că PNL sau PSD ar fi cîştigat alegerile parlamentare, adică unul dintre partide ar fi fost pe primul loc în preferinţele electorale. Probabil că nici unul dintre cele două partide n-ar fi avut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu dintre voturi. Şi ar fi fost nevoie de conturarea unei alianţe postelectorale, în care PNL şi PSD să ajungă la o majoritate în Parlament (prin atragerea şi a altor formaţiuni politice). Deosebirea este că altfel se putea negocia din postura de cîştigător al alegerilor, şi altfel negociezi acum, cînd totul nu este decît o proiecţie pe hîrtie. Prima întrebare care se pune, după conturarea Uniunii Social Liberale, este dacă numărul de voturi pe care această alianţă le poate strînge este cel puţin egal cu numărul de voturi pe care partidele le-ar fi adunat separat. Aici se ridică deja un mare semn de întrebare. Votantul PNL, care ar fi votat doar PNL în alegerile parlamentare, va vota Uniunea Social Liberală? Conform declaraţiilor liderilor Uniunii, vor fi circumscripţii electorale în care unui votant PNL i se va oferi doar varianta votării unui candidat PSD, care va reprezenta Uniunea Social Liberală. Votantul PNL poate vota candidatul PSD sau, la fel de bine, poate refuza să o facă: o incertitudine care ar putea micşora voturile însumate ale Uniunii Social Liberale. În definitiv, alegătorului cu simpatii PNL îi va veni destul de greu să voteze cu orice reprezentant al PSD-ului, un partid în care sînt destule persoane compromise, destui „baroni locali“. PNL porneşte cu un handicap în această Uniune Social Liberală, simpatizanţii săi şovăind între a vota USL şi a sta acasă. Electoratul PNL este unul sofisticat, informat, ţine de „clasa de mijloc“, are suf