Intr-o disputa, total irelevanta si sterila in opinia mea, cu un jurnalist care-i era ostil inca inainte de a fi rostit pentru prima data cuvantul mogul, Traian Basescu a alunecat din nou intr-un acces de nationalism de tipul coada in sus, pagubos in relatia cu UE.
Presedintele socoteste in continuare, chiar dupa incizarea cangrenei inspaimantatoare din vami, ca decizia Frantei si a Germaniei de a bloca deocadata accesul Romaniei in spatiul Schengen, pozitie pe care o socoteste in continuare discriminatoare.
"Romania nu va accepta niciun alt standard decat cel aplicabil tuturor statelor din UE. (...) Nu poti sa spui Romania, tu de maine ai standardul urmator, care e altul decat al meu.
Aici este batalia noastra politica si o vom duce pana la capat. Aici trebuie iesit si dintr-o oarecare demagogie si politete. Ne-am obisnuit sa se gaseasca cate un demnitar al oricarui stat european care sa ne tot dea lectii.
UE are cateva milioane de imigranti ilegali, care n-au trecut prin frontierele romanilor, ci ale unor state Schengen. (...) N-avem de ce sa ne bagam sub masa si sa spunem: Mai da-mi, stapane! cand asta este realitatea", a afirmat presedintele, intr-un interviu la postul public de radio.
Asadar, domnia sa considera ca atata timp cat Romania a indeplinit conditiile tehnice de aderare ar fi trebuit admisa indiferent de alte inconveniente. Asa sa fie oare?
Sa comparam spatiul Schengen cu un club, ceea ce si este, in care accesul este conditionat de anumite reguli de baza. De exemplu, sa ai o anumita varsta, sa platesti cotizatia, sa ai o anumita tinuta si, eventual, un anumit sex. Acestea ar fi, sa zicem, conditiile tehnice.
Dar daca la intrarea efectiva in club se constata ca un nou membru, cu toate conditiile de baza indeplinite, este foarte murdar, sau pute, sau are o boala contagio
