Cine a pus mîna pe numărul de vineri, 28 ianuarie, al prestigiosului International Herald Tribune (IHR) a fost, cu siguranţă, frapat. Mai întîi, de capul de ziar – ceva despre Wikileaks, în condiţiile în care actualitatea internaţională era frămîntată şi extrem de generoasă pentru cei care decid subiectul cu care să deschidă ediţia unui mare ziar dedicat actualităţii globale, de la revoltele din Egipt la întrunirea de la Davos. Apoi, de lungimea materialului: două pagini de ziar pline, plus fragmentul din prima pagină. Apoi, de ceea ce conţine acest amplu material: povestea, desprinsă parcă din romane de spionaj, a culiselor afacerii Wikileaks. Mai departe, cel puţin notabil este autorul articolului: însuşi editorul executiv al lui The New York Times (NYT), un om cu un CV profesional, impresionant pentru oricine aparţine breslei jurnaliştilor – Bill Keller.

Cum şi în România au apărut adoratori şi detractori ai dlui Assange, cred că discuţia despre Wikileaks merită continuată. Situaţia distribuţiei admiraţiei pentru dl Assange se desenează, la noi, rudimentar, în cel mai caraghios fel cu putinţă. În general, cei care îl urăsc pe dl Băsescu „ţin“ cu Julian Assange – sperînd că în muntele de telegrame secrete americane s-o găsi ceva şi despre preşedintele român –, iar cei care îl iubesc pe preşedinte au formulat rezerve, dacă nu au emis direct antipatie pentru misteriosul rebel suedez. Încă o probă că sîntem iremediabil provinciali: orice temă globală se (re)modelează în discuţia autohtonă după cum bat vînturile pe malul Dîmboviţei.

DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi paceCum spuneam, articolul din IHR conţine povestea colaborării dintre Assange şi NYT, parte a grupului de mari publicaţii, alături de The Guardian şi Der Spiegel, cu care Assange a pus la cale apariţia faimoaselor telegrame secrete ale D