● Radu Pavel Gheo, Noapte bună, copii!, Editura Polirom, 2010.
Oricît de bune au fost cărţile sale de ficţiune precedente (romanul Fairia şi volumul de schiţe Numele mierlei), recunosc că acest al doilea roman al lui Radu Pavel Gheo tot m-a luat prin surprindere. Şi nu prin dimensiune (deşi are 500 de pagini), ci prin anvergura sa narativă şi prin faptul că poate fi considerat cu adevărat romanul unei generaţii. Am anticipat cumva această cronică punînd cartea, în topurile şi anchetele de pînă acum, printre cele mai bune de anul trecut şi mă aştept să obţină cel puţin un mare premiu de proză.
Făcînd salturi dintr-un deceniu în altul, întorcîndu-se din anii 2000 pînă, la un moment dat, în îndepărtatul 1978 şi înapoi, Noapte bună, copii! spune, de fapt, povestea a patru prieteni care au crescut împreună în satul bunicilor, undeva în Banat, şi care au visat să fugă din ţară. Patru vieţi care au mers o vreme împreună, pentru ca apoi să se despartă, dar numai pentru a se intersecta din nou în alte contexte. Structura naraţiunii, întinse de-a lungul a mai bine de două decenii, cu întoarceri în trecut şi reveniri în prezent, are rolul nu doar de a întreţine necunoscutele poveştii, revelîndu-le treptat, sau de a alterna perspectivele, urmărind în paralel mai multe personaje în diverse perioade de timp, dar sugerează permanentul balans al vieţii încărcate de imprevizibil, secrete personale, obsesii ale trecutului, idealuri (deturnate sau împlinite) şi frustrări (sentimentale sau profesionale).
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu Întors în ţară în anul 2000 pentru a încheia o afacere deloc cuşer cu statul român, Marius traversează România la volanul unui Corvette roşu – visul adolescenţei sale din comunism. După ani de emigraţie americană, venirea lui ar trebui să aibă semnificaţia un
