Am parcurs deja o parte din impozantul tom al lui Bogdan Murgescu România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010). Cartea e pasionantă, scrisă cu nerv, dar fără să facă rabat de la rigoarea academică. Iar concluziile – la care se ajunge greu, după examinarea mai multor puncte de vedere contrare, după cîntărirea atentă a opiniilor altora şi, întotdeauna, pe baza „cifrelor“, a unor statistici comentate şi explicate în amănunt, corelate, deci greu, pînă la urmă, de neluat în seamă sau de contrazis – concluziile, deci, enervante pentru multă lume, răstoarnă destule dintre miturile general acceptate (dominaţia otomană n-a fost numai rea pentru Ţările române, Transilvania a progresat sub dominaţie habsburgică, nu în perioada principatului independent, regimul fanariot n-a fost doar împilare – fiscalitatea nu era, de fapt, mare atunci –, puţinătatea exporturilor dinainte de perioada premodernă se datora firavului potenţial productiv şi nu restricţiilor otomane, în perioada interbelică n-a curs doar lapte şi miere peste economia românească etc.).

Ciudat că, deşi apărută de prin mai anul trecut, comentariile aplicate au fost foarte puţine; sper că abia vor urma. S-a întîmplat să o citesc tocmai în perioada în care sînt destul de prins cu evaluarea universităţilor pe cercetare şi capul mi-e plin de formule magice precum „vizibilitate internaţională“, „factor de impact“ şi altele asemenea. Or, cartea asta care mie, ca nespecialist, mi se pare un eveniment pentru spaţiul cultural românesc, e scrisă în română. Vizibilitate – zero. Nu mă îndoiesc că Bogdan Murgescu ar fi putut-o scrie şi publica la o editură internaţională, în engleză. Ar fi fost mai vizibilă. Dar, cu siguranţă, eu n-aş fi citit-o, probabil că nici alţii. Pentru cultura română, e mult mai bine că autorul a ales s-o scrie în română – sper că o va şi traduce. Iar bibliografia citat