Scriitorului cubanez Guillermo Cabrera Infante (1929-2005) a căzut în dizgraţie la scurtă vreme după venirea la putere a lui Fidel Castro, după ce regimul îi cenzurase un documentar despre viaţa de noapte din Havana. I s-a interzis să mai publice în Cuba şi i s-a propus poziţia de ataşat cultural la Bruxelles. După o ultimă revenire la Havana în 1965, a renunţat la diplomaţie şi s-a întors pentru totdeauna în Europa. A trăit în Anglia până la moarte. Cabrera Infante a scris mult, a fost şi premiat, iar cartea care i-a încununat cariera este romanul de faţă, Trei tigri trişti*), publicat în 1965, o capodoperă care apare pentru prima dată în limba română. "Umorul, jocurile de cuvinte, caracterul cinematografic şi nostalgia stăruitoare a unui oraş care, de fapt, nici nu a existat vreodată, sunt ingredientele principale ale operei lui Guillermo Cabrera Infante - scrie Mario Vargas Llosa. Havana din povestirile, romanele si articolele sale, Havana ce rămâne vie în memoria cititorului datorează, la fel ca Dublin la Joyce, ca Trieste la Svevo sau ca Buenos Aires la Cortázar, mai mult fanteziei decât memoriei autorului ei. […] Niciun alt autor de limba spaniolă, cu excepţia poate a inventatorului satului Macondo, nu a mai reuşit să creeze cu atâta forţă şi culoare o mitologie citadină, aşa cum a reuşit cubanezul Guillermo Cabrera Infante." Este un roman unic în felul său, fascinant, voluminos, în mare parte experimental, greu de rezumat, pentru a cărui lectură e nevoie nu numai de multă răbdare, ci şi de multă cultură sau măcar cunoaştere aprofundată a unor epoci literare şi artistice. De la un moment încolo subsolurile paginilor sunt pline de note despre personalităţile amintite în text sau care explică figurile de stil ale autorului. Deşi a fost comparat adesea cu "Ulysse" al irlandezului Joyce, amintit şi el în text, "Trei tigri trişti" este mai degrabă un roman despre li