Lucrurile devin pe zi ce trece tot mai zbuciumate. Faptele se petrec cu tot mai multa nervozitate, greselile se succed intr-un ritm infiorator, si de o parte, si de cealalta, iar ziua decontului final pare tot mai aproape. Ora de ora, declaratiile politice sau de orice alta natura par sa se indrepte inspre un singur punct - o criza economica profunda, un blocaj politic total soldate toate cu o izolare cvasi-totala a Romaniei pe plan extern.
De partea Puterii pare ca singura grija este anihilarea oricarei forme a Opozitiei, decredibilizarea totala a liderilor sai si prelungirea mandatului actual dincolo de viitoarele alegeri, indiferent de costuri, sacrificii si respectarea principiilor democratiei. De cealalta parte, a Opozitiei, a devenit deja obositor sa mai constatam ca cele mai violente reactii se indreapta doar catre suspendarea presedintelui, demiterea acestuia si apoi preluarea puterii, cu aproape aceleasi riscuri si costuri cu care guvernantii sunt gata sa isi apere scaunul.
Din razboiul acestora nu m-ar mira sa castige unul (sau ambii) dintre cei considerati outsiderii acestei lupte. Mircea Geoana. Sau Dan Voiculescu. Oricat de putin probabila ar parea o suspendare a presedintelui, urmata de o demitere la referendum, ea nu este totusi cu totul si cu totul imposibila. La cat de imprevizibila este clasa politica romaneasca in ultimul timp, dimensiunea rafuielilor interne la care s-a ajuns in interiorul PD-L si al aliantei de guvernare, nu ar trebui sa mire pe nimeni daca cele 30 de voturi, de care mai are nevoie Uniunea Social Liberala pentru a vota in Parlament suspendarea lui Traian Basescu, vor rasari la un moment dat pe neasteptate de unde nici nu gandesti.
Primul beneficiar al actiunii suspendarii va fi, ironic - nu?, eternul candidat infrant din start - Mircea Geoana. Oricat de batjocoritoare ar fi soarta in acest caz,
