De-a lungul anilor, am participat, în calitate de muzeograf, la o serie de inventarieri ale pieselor secţiei de Artă Veche Românească, din Muzeul Naţional de Artă al României.

La una dintre ele, mi-a trezit interesul o piesă, trecută în inventar sub titlu succint de Sigiliu, piesă care nu atrăsese până atunci atenţia cercetătorilor şi nu fusese studiată. La baza sigiliului se afla o inscripţie în limba germană, cu litere gotice, citită atunci, pentru prima dată, de colega mea Ioana Iancovescu. Un nume care apărea în acea inscripţie, P. Taglioni, nume celebru, al unei întregi dinastii de dansatori şi coregrafi, răspândiţi în toată Europa secolului al XIX-lea, m-a determinat să încep să caut cât mai multe date, care să poată pune în valoare piesa respectivă. Nu toate demersurile mele au dat roade, dar până la urmă am socotit că piesa trebuie scoasă din anonimat şi tot ceea ce eu am putut găsi trebuie pus la îndemâna altor cercetători, cu mijloace mai largi de investigaţie.

Sigiliul este o piesă de mici dimensiuni, din aur cizelat, sub forma unui turnuleţ cu trei nişe, în fiecare nişă aflându-se o figurină din argint. La baza turnuleţului este gravată o inscripţie în limba germană, cu litere gotice: „An P. Taglioni zur 100-ten Vorstellung Satanella’s das dankbare Balletpersonal” (Lui P. Taglioni, la cel de al 100-lea spectacol cu Satanella, personalul de balet, recunoscător), iar pe baza piesei, sau talpa care ştampilează, apar trei iniţiale gotice: „J.W.G.” şi o coroană regală. Turnuleţ ul este încununat cu o piatră (cristal de rocă?) şi împodobit, în jurul pietrei şi în jurul nişelor, cu frunze de acant.

Primul demers a fost de stabilire a numelui complet al coregrafului P. Taglioni din inscripţie, acesta fiind Paolo Taglioni (Viena, 12 ianuarie 1808 - Berlin, 6 ianuarie1884). El aparţine unei familii de origine italiană care a dat trei ge