S-a întîmplat minunea! L-am cunoscut pe Samy Kinge! Îmi doream de mult, sînt ani buni de atunci, de cînd, auzind despre el, nădăjduiam să-l cunosc şi speram să se ivească această ocazie. Mai ales că era privit ca un personaj de legendă. Trebuia să-mi pregătesc atent o vizită în laboratorul său... Am beneficiat de bunăvoinţa unui prieten din străinătate, care-mi promisese de mai mult timp această posibilitate:

– Voi veni la Paris, atunci cînd vei fi acolo, şi voi încerca să te prezint. Nu ştiu dacă vom reuşi, dar, oricum, dacă avem noroc să fie în Paris şi ne va primi, vom vedea cum evoluează lucrurile. Mergînd la Gare de l’Est să-mi întîmpin prietenul, care, venind din afara Franţei, a străbătut o mie de kilometri pentru această vizită, mă gîndesc că am putea rata întîlnirea. Un amănunt, deloc nesemnificativ, celebrul galerist a fost în anii din urmă „sufocat“, pur şi simplu, de tot felul de persoane care au vrut să obţină, cu tot dinadinsul, de la el autentificarea unor iluzorii lucrări de Victor Brauner. Scrisori, e-mailuri, faxuri, telefoane l-au inoportunat pe profundul cunoscător al operei brauneriene, ceea ce l-a determinat să fie foarte prudent în relaţiile cu cei din spaţiul carpato-danubian.

Eu n-am de gînd să-i cer părerea în legătură cu vreo lucrare a maestrului care, astăzi, ocupă o sală la Muzeul de Artă Modernă de la Centrul Pompidou. Mă interesează personajul, galeristul experimentat, omul cultivat. Atît, şi nimic mai mult! Vreau să-l studiez în cele cîteva minute ale unei întrevederi. Dacă ea va fi posibilă… Punctualitatea garniturii de tren care soseşte în gară este dezarmantă. Revărsarea pe peron a pasagerilor îmi aduce aminte de zilele, multele zile în care navetam cu CFR-ul pe drumurile de fier ale patriei. Mulţi dintre cei ce se perindă prin faţa mea practică şi ei naveta, uneori de la distanţe apreciabile. Pîinea se cîştigă gre