La prezentarea festivă a loturilor Siret, Naidăş şi Moraviţa, presa autohtonă a disecat, cât au ţinut-o priceperea, onestitatea şi independenţa, şpaga instituţionalizată. Sursa: EVZ

Au fost luaţi om cu om şefii de tură, de vamă şi de sindicat, precum şi micile lor averi. Au apărut scheme explicite, ca să priceapă chiar şi expaţii până unde se întind tentaculele caracatiţei. Moguliziunile l-au întronat pe Falconetti rege al Vestului Sălbatic şi a fost nevoie de intervenţia lui Traian Băsescu la radio ca să nominalizeze partidul care face curăţenie în vamă (ghici PDL ce-i?), după ce PSD şi PNL făcuseră mizerie. Au fost prezentate metode diverse de străvechi - dar atât de modern - ruşfet, alt indiciu că, vorbă înţeleaptă şi perenă, înaintăm bâjbâind spre propriul nostru trecut: colectarea şperţului cu găleata, depozitarea mitei sub un covor suficient de gros ca să nu se cunoască, condimentarea jamboanelor cu trei kile de Vegeta, ca să alunece mai bine, punerea la punct a "tupeului fantastic" probat de nişte "jegoşi" care sfidează ştacheta şi deontologia şpăgii, punând în scenă tristul spectacol al unei mari zgârcenii.

E însă o eroare să ne concentrăm doar asupra meritelor pe care şi le împart partidele în privinţa peşcheşului de la intrarea în ţară, de parcă ar fi vreo noutate sau s-ar rezolva ceva pe termen mediu şi lung, ignorând ţara în sine, unde vămuirea e "modus vivendi". Între fruntariile noastre, nu se mişcă nimic dacă nu dai din urechi, iar dacă ignori acest obicei intrat adânc în fiinţa naţională, pici examenul de românism. Ţara noastră e gazda unui campionat naţional de capră, în care se sare viguros peste rând în schimbul unei atenţii bine plasate. Ieri driblam coada la repartiţie pentru un ARO, un Telecolor sau o garsonieră mai la stradă, azi fentăm şirul pentru a da un impuls dosarului de absorbţie a fondurilor europene sau poziţiei