Parasuta reprezinta o panza solida, dar usoara, croita ca o umbrela, care, cuprinzand sub cupola ei un volum mare de aer, amortizeaza caderea corpurilor. Paradoxal, dar varsta parasutei depaseste cu cateva secole pe cea a aparatelor de zburat, deci inainte ca omul sa reuseasca sa se ridice in aer.
Ideea realizarii unei "umbrele" care sa permita coborarea omului de la inaltimi foarte mari este foarte veche, fiind prezenta in diverse legende si povestiri, la diferite popoare.
Astfel, intr-un vechi manuscris chinez se spune ca imparatul Sun, care a trait intre anii 2258-2208 i.Hr., a reusit sa evadeze dintr-un turn inalt, unde era tinut in captivitate, sarind cu ajutorul a doua "umbrele" mari si aterizand cu bine.
Leonardo da Vinci, parintele parasutei
Primul care a realizat schita unei parasute a fost italianul Leonardo da Vinci (1452-1519) - arhitect si pictor celebru, sculptor, inginer, scriitor, matematician si muzician, cel care a conceput, printre altele, si planurile unui aparat de zburat, asemanator cu elicopterul.
In jurul anului 1480, el a proiectat o parasuta de forma unei piramide cu baza patrata, alaturi de care a mentionat: "Daca omul are un cort de panza scrobita, larg pe fiecare latura de 12 coti si inalt tot de 12 coti, el va putea sa-si dea drumul de la orice inaltime, fara sa i se intample nimic rau".
Adrian Nicholas a testat prima dată paraşuta
În epoca noastra, inginerul englez Adrian Nicholas a realizat, dupa schitele concepute de marele savant italian, o parasuta, folosind unelte si materiale care existau la sfarsitul secolului al XV-lea, adica panza de canava realizata manual, material folosit si de da Vinci ca suport al picturilor sale in ulei.
Autoritatile engleze nu i-au permis lui Nicholas sa foloseasca aceasta parasuta, intrucat nu exista nici un studiu si
