…pai in primul rand pentru ca in media din ziua de astazi se poarta confidenta cu asupra de masura. Daca te-nseli, nu e nici o problema – se uita a doua zi. Daca, insa, se intampla s-o nimeresti, vei fi laudat ca profet. Lumea nu mai gusta ezitarile, nuantele, dilemele (sic!). S-a obisnuit cu verdictele. N-o mai intereseaza argumentatia. Si tocmai aici intervine “randul al doilea” – dar nici pe departe cel lipsit de importanta: Mubarak pica pentru ca e logic din mai multe puncte de vedere. N-ai nevoie de CIA, de National Agency, si nici macar de Stratfor. Tot ce iti trebuie, e un fotoliu.
- Mubarak pica pentru ca egiptenii si-au pierdut frica de Mubarak. Regele e gol. Si devine din ce in ce mai gol, cu fiecare ora.
- Mubarak pica pentru ca, dupa cateva zile de ezitare, americanii s-au hotarat ca e mai bine sa sara la timp in barca invingatoare la scara istoriei (cum zicea Obama: “vedem istoria scriindu-se sub ochii nostri”). Asta s-ar numi bandwagon. Nu vrei sa te prinda istoria in barca gresita.
- Mubarak pica pentru ca, daca tot veni vorba despre barci, ceea ce vreme de treizeci de ani a reprezentat un avantaj, i.e., statul cu dosul in doua luntri, s-a transformat in ultimele zile intr-un teribil handicap: l-au lasat din mana atat americanii, cat si musulmanii, atat chinezii, cat si rusii. Barcile au luat-o care incotro.
- Mubarak pica pentru ca intrebarea din mintea tuturor actorilor importanti atat dinlauntrul cat si din afara Egiptului a incetat sa mai fie “daca”. E “cand” si “cum”.
- In fine, dar (inca o data) nu in cele din urma, Mubarak pica pentru ca nu poti dezamagi mass media. O poveste atat de frumoasa nu se poate sfarsi in coada de peste. Or lumea de asta are nevoie acum, mai mult decat niciodata – de povesti.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus-o uite-asa.
UPDATE: Fotoliul si-a facut datoria. Mubarak a picat. “D
