1.

Nici vârful sânului tău nu este o petală de mac, aşa cum scria cineva despre altcineva, nici gâtul meu nu este o teacă de mesteacăn. Din niciuna din noi nu se poate face o lumânare sau o brăţară cu inscripţii. Dezordinea între oasele moi ale creierului este ceea ce ne distruge. Martorii spun că am înghiţit laudanum şi astfel am uitat de urmele naşterii. Amândouă simţim defect, fie că ne iubim prea mult creierul, fie că nu ne iubim deloc inima. La duhovnicul din Siberia nu se cuvine să ajungem: acolo mărturiseşti tot ori nu mărturiseşti nimic.

2.

Tu ai fost corp. Eu sunt extracorp. Tu ai ştiut cum să fii femeie şi să mori. Eu ştiu cum să fiu femeie şi să nu mor. Excesul era pielea ta rece, excesul e pielea mea smeadă. Ţi-am făgăduit că îţi voi spune ce este dragostea şi iată acum îţi spun. Ţi-am făgăduit că vom mânca stridii şi caviar şi că vom bea şampanie. Dinţii tăi au ştiut să primească sărutul, dinţii mei ştiu să muşte gura şi să-i păstreze gustul. Atingerea e în noi.

3.

Inima ta e doar a ta şi e furioasă. Inima mea e a altcuiva şi tremură pe un câmp cu maci. Între noi se găseşte un om negru cu ochi umezi. Între noi se găsesc picături de salivă cu gust de acvariu. Tot ce se află înăuntru e dureros ca un dinte. Cuţitarii dorm în cotloane. Vreau ceva de la tine, Anne Thorazine. Vreau să-mi dai stânjeneii lipiţi de tâmple. Şi mai vreau să-mi dai tăieturile din care au crescut plante noi.

4.

Dacă dragostea dispare, miezul inimii se usucă şi se crapă. Ştiam amândouă că lucrurile funcţionează ca nişte mecanisme cu arcuri. Din punctul terminus orice se poate întâmpla doar până într-un alt punct terminus. De aceea îţi scriu acum, Anne Thorazine. Aş vrea să-ţi dau piaptănul meu de os. Sunt tunsă băieţeşte şi pot să-ţi dăruiesc piaptănul meu de os. Inele nu am să-ţi împrumut, fiindcă degetele tale nu sunt