- Istoric - nr. 720 / 11 Februarie, 2011 Haiducia, forma de lupta sociala larg raspandita in evul mediu, este mentionata documentar pe teritoriul tarii noastre inca din secolul al XIII-lea. Cea mai veche stire dateaza din anul 1213 cand, la Oradea, s-a judecat procesul unor tarani acuzati a fi in legatura cu haiducii ce atacasera un nobil din jurul Aradului. Ea a dainuit mult, peste veacuri, pana in secolul trecut. Unul dintre ultimii haiduci de mare faima a fost Iancu Jianu. S-a nascut intr-o familie de boieri olteni, la Caracal. Dupa ce a pedepsit prin moarte o grava faradelege savarsita de arendasul mosiei Brancoveni, a apucat drumul greu, primejdios al codrului. Avea atunci 23 de ani. Haiducind intai cu trei, apoi cu sase, niciodata cu mai mult de 30-40 cetasi, Iancu a sprijinit pe cei aflati in grele incercari, a impartit dreptate saracilor, a luat de la cei ce luau pe nedrept si a dat nevoiasilor. Ispravile Jianului au atras mania lui Caragea Voda (1812-1818) care, in mai multe randuri, a trimis potere asupra sa. In 1817, prins din nou, viteazul haiduc a fost condamnat la moarte. Obiceiul tarii, potrivit caruia orice osandit era iertat daca o fata il vrea de barbat, l-a scapat si pe Iancu. Neputandu-se impotrivi stravechii datini, Caragea Voda a eliberat pe cel sortit pieirii atunci cand, in lanturi, in fata spanzuratorii, a fost cerut ca sot de Sultana Galasescu, o tanara din suita printesei Ralu, fiica domnitorului. In anul 1821, Iancu s-a prezentat voluntar in oastea lui Tudor Vladimirescu. Acesta l-a trimis la Silistra ca ambasador pe langa Mehmed Selim Pasa. Turcul insa l-a bagat la basca (la inchisoare) pe capitanul de panduri si l-a tinut acolo timp de patru luni, pana in august, cand revolutia din Tara Romaneasca a fost inabusita. Dupa eliberare, Jianu s-a asezat intr-un catun numit Chilii, nu departe de Caracal. Considerat de marii boieri drept urm