Nu, toată povestea cu ridicările vameşilor nu are nici cea mai mică tentă de clenci politic. Se întâmplă doar că, în anul de graţie 2010, Traian Băsescu a aflat de la SRI că se face contrabandă cu ţigări în România. Şase luni mai târziu, după infiltrări în rândul corupţilor, elicopterele zburdă prin văzduh, burduşite cu milionari plătiţi cu salariul minim pe economie, nici măcar cel pentru studii superioare. Primul lucru care îmi vine în minte? SRI este plin de incompetenţi, iar Băsescu e fraier că nu îl dă afară pe Maior, după ce s-a făcut de râs spunând că ştia de jumătate de an că vameşii iau şpagă. Eu ştiam de vreo 15, când în Giurgiu, oraş de frontieră, apăreau modele de maşini nelansate încă oficial pe pieţele din Vest. Ghiciţi ale cui erau.
Bine, să nu mergem atât de departe cu amintirile, faptele s-au prescris. De prin 2005, într-un concediu, am început să fumez nişte ţigări care nu sunt importate oficial la noi. Întors în ţară, am întrebat în stânga şi-n dreapta de unde aş putea să-mi alimentez viciul. Am fost îndrumat ba la Obor, ba la Piaţa Sudului, am trecut şi pe la Delfinului, într-un târziu am ajuns în Drumul Taberei. Acolo am găsit un număr de telefon. Sunam, un domn îmi răspundea, spuneam ce vreau, mă deplasam în faţa unui bloc, iar acolo mă aştepta întotdeauna o bătrânică simpatică, cu ochelari, genul de bunicuţă senină, duhnind a mâncare, de la care ai fi aşteptat să te servească cu o plăcintă cu mere, nu cu marfă marcată Turkey Duty Free Only.
Repet, timp de cinci ani am apelat la filiera „Bunicuţa” (nu că ar fi fost mai ieftin, dimpotrivă, ci din motive de calitate, dacă se poate vorbi despre aşa ceva la ţigări ) Într-o zi, numărul la care sunam a devenit orfan de tată, a intrat în categoria „nealocat”. Acum, să nu îmi spună SRI-ul mie că tanti aceea cu aer blajin îşi dădea jos capotul, o dată pe lună, pentru un drum pâna la Stanb
