De la atmosferă de sărbătoare la perplexitate şi apoi la furie dezlănţuită. Starea de spirit a manifestanţilor care se adunaseră aseară în Piaţa Tahrir, plini de speranţă că vor asista la încheierea erei Mubarak s-a schimbat ca după un şocant duş rece odată cu intervenţia televizată a contestatului preşedinte.

Discursul liderului de la Cairo le-a năruit manifestanţilor toate speranţele că îşi va anunţa retragerea de la putere. Au urmărit discursul în linişte, cu sufletul la gură, până în momentul în care au realizat că Hosni Mubarak nu le va da vestea mult dorită. Apoi au început freamătul şi huiduielile, după care protestatarii au reînceput scandările: ”Pleacă! Pleacă! Pleacă!”. Pe măsură ce discursul se prelungea, furia începea să cuprindă masa de oameni din Piaţa Tahrir. Alocuţiunea prezidenţială s-a încheiat pe fondul unei furii generale, oameni exasperaţi s-au scos pantofii şi au început să îi agite în aer, semn de profund dispreţ.

Hosni Mubarak şi-a început pe un ton patern adresarea către naţiune, numindu-i pe egipteni “fii şi fiice”, în stilul pe care tot mai puţini îl agreează. A repetat că nu va candida pentru un nou mandat, a vorbit despre îndatoririle sale de preşedinte (printre care şi protejarea Constituţiei) şi despre obligaţia pe care o are să plece urechea la dorinţele poporului. S-a arătat profund întristat de evenimentele din ultimele săptămâni dar a refuzat să le dea satisfacţie celor care îi cer plecarea. Mai mult, s-a referit la ingerinţe externe, afirmând că nu va accepta “diktatul" nici unei puteri străine în Egipt, indiferent care este justificarea intervenţiilor internaţionale. Le-a vorbit egiptenilor despre viziune, plan de acţiune, program şi termene. A precizat că Egiptul se îndreaptă, cu fiecare zi, către un transfer paşnic de putere, apreciind că dialogul cu opoziţia a permis deja realizarea unui consens preliminar pentru