Despre ce-i scria Saul Bellow – atunci când îi scria – lui Allan Bloom, modelul personajului care a dat titlul ultimului său roman, Ravelstein?
Când a selecţionat scrisorile incluse în volumul Letters (Viking 2010), Benjamin Taylor a reţinut numai câteva. Strânsa legătură dintre cei doi nu presupunea neapărat o corespondenţă amplă, întrucât, locuind amândoi în Chicago, nu aveau motive să-şi scrie decât atunci când unul dintre ei lipsea din oraş. De exemplu, în primăvara şi în vara anului 1981, Bellow, aflat în Europa, i-a scris prietenului său pentru a-i împărtăşi impresii despre Anglia, despre Italia, despre Spania şi despre cunoscuţii reîntâlniţi: a fost intimidat, spune, de prezenţa scriitoarei Iris Murdoch şi a lui Isaiah Berlin printre cei veniţi să-i asculte prelegerile la Oxford, s-a simţit foarte prost pentru că n-o recunoscuse în „bătrânica şleampătă, cu dinţii stricaţi”, care-l abordase cu familiaritate la Roma, pe fascinanta scriitoare Elsa Morante, foarte admirată de el în trecut „Şi nu – restul a fost pentru mine aeroporturi, furtişaguri, (cuvântul roman pentru cei ce şterpelesc este gli abusivi), anxietăţi în privinţa limbii, străzi zăpăcitoare, lipsa de chef, mai puternică decât atracţia exercitată de vitrine asupra mea de când mă ştiu– de ce mi-aş mai împopoţona trupul bătrân? Etc.”
Scrisoarea trimisă lui Allan Bloom din Halifax, la 15 august 1981 exprima însă cu totul altceva decât blazare: „…Alexandra e foarte speriată, îngrozită de răul pe care cartea mea [Iarna Decanului] îl poate face: persecutarea prietenilor familiei din România. Cel mai stăruitor coşmar este că Sandei [Loga] i se vor refuza vizele pentru a-şi vizita părinţii bătrâni. Şi pe mine mă ţine treaz noaptea (…) De aici planul de a face tapaj public asupra apariţiei – să fiu intervievat la CBS şi în alte locuri dezagreabile dacă nu chiar detestabile. Numai că ast
