Primul lucru care trebuie spus despre revolutia egipteana este ca a fost, pana in prezent, predominant non-violenta. In acest sens, ea se inrudeste cu cea din Tunisia, cu cele "colorate" din Ucraina, Liban si Georgia, dar mai ales cu cele care au demolat edificiile leniniste din Europa de Est si Centrala. Fundamentul acestei revolutii pare sa fi fost auto-imputernicirea civica (self-empowerment), deci, simplu spus, resurectia societatii civile (nu intamplator, conceptul insusi de "societate civila"a fost recent interzis in China!) revolutia egipteana insemana recucerirea suveranitatii populare. Vom vedea cat de adanc si pentru cat timp...
Nu stim inca, si va mai dura ceva timp pana vom putea face pronosticuri ceva mai precise, deci pana cand vom sti daca vom asista la prelungirea puterii militarilor (cea mai bine organizata forta din acea tara), la nasterea unei democratii seculare ori la ascensiunea la guvernare, prin alegeri libere, a unor grupari interesate sa emuleze modelul revoilutiei iraniene din 1979. Dar putem spune acum ca, dincolo de orice scenarii conspirationiste, prabusirea autocratiei simbolizate de regimul Mubarak a fost determinata de forte interne, in primul rand de ceea ce David Kirkpatrick, corespondenul luiNew York Times, identifica azi drept o miscare radical noua in politica regionala, anume "o miscare larg seculara, condusa de tineret" capabila sa unifice (vom vedea pentru cata vreme) grupuuile deopozitiei liberale cu acela islamiste.
Am scris aici. in aceste zile tumultuoase, desprerevolutiei si contrarevolutie in Egipt. Ca politolog si ca istoric-analist al revolutiilor din 1989, constat ca modelul revolutiei de catifea dezvoltat in Cehoslovacia in lunile noiembrie si decembrie ale aceluiannus mirabilispare sa fi influentat decisiv strategia de rezistenta si revolta a protestatarilor de la Cairo. Este ceea ce prevedea, in urm
