Republica Moldova s-a confruntat si mai continua sa se confrunte cu multiple dificultati si contradictii.

Multe din declaratiile jurnalistilor autohtoni si internationali au in prim plan problema presei moldovene, care serveste intereselor diverselor grupuri de influenta sau partidelor politice.

Mass-media audiovizuale reprezinta cel mai important mijloc de informare pentru majoritatea populatiei. Din cauza posibilitatilor limitate de a crea productii proprii, se retransmit canale rusesti.

Ultimul aspect favorizeaza existenta unui numar foarte mare de ziare si reviste filoruse pe piata. De aceea ziarele sunt vandute la preturi infime, lucru care se rasfrange negativ asupra capacitatii mass-media de a fi o afacere independenta. Nici o institutie de acest gen nu ar putea exista fara bani, de aceea patronul influenteaza foarte mult politica editoriala.

Mihai Ghimpu si Vladimir Filat sunt doar doua exemple dintre cei care "lustruiesc" politica audiovizualului autohton. Iar critica ziaristilor impotriva autoritatilor genereaza intentarea unor procese civile sau penale defaimatoare, inspectii fiscale, dar si recurgerea la metode de presiune directa sau indirecta. Independenta creatiei jurnalistilor se soldeaza de multe ori cu pierderea locului de munca.

La randul sau, Vladimir Voronin a atacat presa fara scrupule, sfidand toate regulile constitutionale. Rareori dezvaluirile publicate in mass-media au avut relevanta in fata autoritatilor, dar si atunci anemic. Si astfel, jurnalistii raman tinta intimidarilor si amenintarilor.

La 25 februarie 2009, trei politisti au descins la Albasat Tv, din Nisporeni. Nedispunand de mandat de perchezitie, au solicitat acte contabile, au demontat calculatoarele si au intentat dosar penal administratiei postului. Apoi, pe 9 aprilie, Oleg Brega, operator la Jurnal Tv, a f