În loc să împrospăteze şi să revoluţioneze sistemul, noile generaţii se adaptează la practicile vechi. Vameşii nou veniţi pe graniţe s-au integrat rapid în proastele obiceiuri, în magistratură Consiliul Superior rămâne lipsit de credibilitate, iar tratamentele chirurgicale se plătesc ca şi înainte.

Nici în Parlament lucrurile nu stau mai roz: instituţia nu mai e de mult timp o putere, ci un stat în stat, mai presus de justiţie, dar şi de ceilalţi cetăţeni, atâţia câţi au mai rămas în ţară. Poate că noua Lege a educaţiei va reuşi să schimbe ceva, dar vor mai trece ani până când efectele acesteia vor deveni vizibile, iar absolvenţii vor fi în stare să schimbe lucrurile în bine.

Revenind la prezent, un ton prezidenţial pesimist şi dezamăgit prevestea pentru vineri un raport la fel de critic pe justiţie precum au fost şi cele anterioare, emise în baza Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Ar trebui menţionat că aceeaşi voce susţinea denunţarea unilaterală a MCV cu o lună în urmă, după ce devenise limpede că România mai are de făcut anticameră la Schengen. O exprimare deloc inteligentă şi o dorinţă imposibilă, de altfel. Dar un raport negativ pe justiţie n-ar mai face cine ştie ce impresie. Efectul său are bătaie mai lungă decât promptitudinea cu care criza economică a golit buzunarele românilor şi bugetul statului.

De recesiune vom scăpa anul acesta, ni s-a promis, ceea ce nu echivalează însă cu umplerea la loc a buzunarelor. Rămânem aşadar în acea parte a UE care furnizează mână de lucru ieftină şi calificată, dar şi piaţă de desfacere naivă pentru cealaltă parte a Uniunii. Consecinţa imediată este tendinţa pronunţată de emigrare spre Vest, ceea ce se şi întâmplă, de ceva vreme, în ritm susţinut, de la tinere talente în IT şi management până la asistenţi medicali şi infirmiere. Scade cumva IQ-ul naţional din acest motiv? Probabil că nu cin