Ceea ce s-a intamplat in Egipt ar trebui sa fie o lectie pentru toate taberele politice si sociale nascute in ultimii ani in Romania. Pentru toti in aceeasi masura.
Revoltele egiptenilor, care s-au transformat in final intr-o revolutie, ar trebui sa dea de gandit mai cu seama celor care striga ca nu mai pot trai sub dictatura regimului Traian Basescu.
Da, este adevarat, o dictatura se naste treptat, iar Opozitia trebuie sa vegheze permanent la respectarea principiilor si formalitatilor democratiei, sa sanctioneze derapajele si atraga atentia publicului asupra lor. De aici insa pana la isteriile tot mai irationale ale unor lideri ai partidelor de opozitie se naste o prapastie mai adanca.
Traian Basescu a fost mult timp simpatic. Glumele si rasul sau inconfundabil au tinut mult timp locul unor proiecte si viziuni politice pe termen lung, fragila prosperitate din perioada 2005 - 2008 i-a facut pe romani sa nu dea atentie substantei si continutului presedintelui, insa prabusirea care a urmat i-a derutat pe toti.
Fortat sa minta, cel putin prin omisiune, pentru a castiga cel de-al doilea mandat la Cotroceni, Traian Basescu s-a trezit in 2010 cu toate visurile implinite - guvern PDL, majoritate parlamentara, control cvasi-total asupra celor mai importante institutii ale statului -, insa cu o foarte mare problema pe cap.
Nici el, nici oamenii sai care conduceau tara habar nu aveau ce sa faca pentru a atenua efectele crizei economice. Plus, bonus, datoriile pe care trebuia sa le plateasca pentru sponsorizarile din campania electorala.
Singurele masuri pe care au fost in stare sa le gandeasca si apoi sa le aplice, cu ceva curaj totusi, au fost taierile. Sau majorarile. Si au taiat toate veniturile si au crescut toate taxele si impozitele. Asta a enervat poporul.
Iar nervii poporului se pare ca
