Nicolas Sarkozy este ultimul lider european care a decretat sobru moartea multiculturalismului. O facusera mai inaintecancelarul german Angela Merkelsipremierul britanic David Cameron. Este una din acele rare ocazii cand guvernele celor mai importante state europene, independent unele de altele, ajung la aceeasi concluzie.
De ce acum? De ce, dupa zeci de ani de eforturi se renunta brusc la aceasta doctrina cu un rol major in conturarea unei identitati europene in care toleranta si respectul fata de minoritati au fost punct central al constructiei democratice pe continent? Pare sa fie, in primul rand o strategie de adaptare politica in state in care, de dragul normei multiculturale, s-a intamplat de prea multe ori ca realitatea sa fie ignorata. Realitatea comunitatilor inchise, a casatoriilor fortate, a crimelor in numele onoarei sau a atacurilor teroriste teoretizate si incurajate de personaje aflate intr-o zona gri a societatii dar intangibile pentru autoritati prea atente sa nu fie acuzate de insensibilitate, intoleranta sau chiar rasism.
Aceasta reticenta a fost descrisa in cuvinte simple de premierul Marii Britanii David Cameron:
(...) when a white person holds objectionable views, racist views for instance, we rightly condemn them. But when equally unacceptable views or practices come from someone who isn’t white, we’ve been too cautious frankly – frankly, even fearful – to stand up to them
Cand un alb emite opinii controversate, rasiste spre exemplu, il condamnam. Si pe buna dreptate. Dar cand opinii sau practici la fel de inacceptabile vin din partea cuiva care nu este alb am fost, sa fim onesti, prudenti sau chiar tematori sa le confruntam.
O parte a presei britanice si politicienii laburisti s-au grabit sa il acuze pe Cameron ca incurajeaza extremismul de dreapta. Cu atat mai mult cu cat discursul, rostit intr-un oras de trista
