Cumpărăm, mâncăm şi trăim de pe urma unei eronate "culturi" a importurilor. Supermarketurile dau tonul. Noi acceptăm muzica... impusă. Iar masa noastră zilnică este consecinţa unei nesănătoase intersecţii, aglomerări şi suprasaturări cu "produse" provenite din import. Consumatorii se revoltă, comentează, se întreabă - pe ei înşişi, fiindcă nu găsesc niciodată, în preajmă, un partener de dialog pe această temă -, tac şi cumpără. Sau dau fuga la tarabele din piaţă unde încă se mai găseşte, chipurile, marfă autohtonă. Sau cvasiautohtonă, deoarece legumele şi zarzavaturile româneşti sunt din seminţe de import.

În decursul celor 20 de ani de tranziţie, ruta avantajelor România - Occident a funcţionat într-un singur sens: de la Vest către Est, ca şi cum potenţialul românesc în producţia de fructe, legume şi zarzavaturi ar fi fost declarat, imediat după '90, "pe cale de dispariţie". Şi dacă n-a fost, a ajuns... Micii producători au înghiţit hapul "culturii" de import. Falsele recomandări şi... învăţăminte din "experienţa" occidentală, au dobândit, în scurt timp, importanţa cuvenită; fructele şi zarzavaturile "de vitrină" au încântat, la început, ochii cumpărătorilor români. Nu însă şi gustul. Dar ce mai contează gustul într-o epocă în care lumea să grăbeşte să mulţumească firmelor importatoare că există - aşa cum sunt ele, interesate să-şi multiplice profiturile?!

Cumpărăm, mâncăm şi trăim sub imperativul urgenţei. Iar la masa noastră se dă în spectacol toată seminţia "Turnului Babel" în materie de fructe, legume, zarzavaturi: cartofi şi mere din Austria, varză din Olanda, castraveţi, roşii, morcovi sau gutui din Turcia, Spania şi Ungaria; ardei din Grecia, usturoi din îndepărtata Chină, fasole din Kîrghistan, pătrunjel din Belgia, etc., etc. Legumicultorii români nu mai fac faţă concurenţei. Şi totuşi, micii producători de la sate au învăţat - din experien