Stoperul îşi aduce aminte cum a fost la un pas să renunţe la fotbal pentru Academia de Poliţie la 18 ani şi cum Bucureştiul l-a determinat să se gîndească serios să nu accepte niciodată să joace în Capitală

"De ce sînt aşa amabil şi nu refuz niciodată un interviu? Pentru că aşa am fost crescut de părinţi, să nu refuz pe nimeni niciodată, să fiu amabil, politicos şi respectuos". Vorbele îi aparţin lui Florin Gardoş. Acum trăieşte momentul carierei. E la Steaua, şi-a cîştigat un loc de titular, iar în această săptămînă a mai bifat o bornă de referinţă: debutul în echipa naţională.

"Aveam un fizic perfect pentru Poliţie"

Totul e acum în roz pentru Gardoş. O dovedeşte zîmbetul lui de ieri, cînd Gazeta l-a provocat să developeze povestea vieţii lui. Lîngă un pahar cu ceai turcesc, Florin şi-a început amintirile cu cele în care era aproape să renunţe la fotbal. "În 2006, aveam 18 ani, terminasem liceul, cu fotbalul nu prea mergea treaba. Mama mi-a zis să renunţ şi să dau la Academia de Poliţie. Aveam fizic, eram antrenat, ştiam perfect limba engleză pentru că era materia mea preferată. Urma să merg la Academia de Poliţie din Cluj. Tata însă n-a vrut. ".

"Am fost un elev bun, în clasa a 11-a am avut bursă, în a 12-a am pierdut-o doar din cauza absenţelor deoarece jucam numai intermediare şi nu mai ajungeam la şcoală"

Florin Gardoş, fundaş Steaua

"În Bucureşti am găsit oameni răi, agresivi"

A continuat să joace, iar al doilea moment de cumpănă s-a produs după doi ani. Venise să dea probe la Sportul. "Era în 2008, aveam 20 de ani neîmpliniţi şi Bucureştiul m-a şocat. Oameni răi, agresivi, invidioşi, nimeni nu te ajuta, toţi se uitau urît la mine, un copil liniştit venit din Satu Mare. M-am întorc acasă şi le-am zis alor mei: