In gradina bunicilor
- In puzderia de fete tinere si frumoase care invadeaza micul ecran, cel mai adesea ca simple figurante, tu te remarci prin profesionalism si discretie, un veritabil model pentru tinerele seduse, adesea degeaba, de o cariera cu expunere publica. Cum te-a gasit televiziunea? Sau tu ai gasit-o pe ea?
- Drumul meu catre televiziune a fost destul de sinuos. M-am nascut in Hunedoara, dar cand eram inca micuta, m-am mutat cu parintii si cu sora mea mai mare la Drobeta Turnu Severin. Cu toate acestea, cele mai frumoase amintiri pe care le am din copilarie sunt legate tot de zona mea de Ardeal, de Hunedoara, pentru ca mergeam foarte des la bunici. Iar bunicii locuiau undeva la marginea orasului, in conditii foarte bune, dar si intr-un spatiu care-mi oferea acces neingradit catre dealuri si paduri. A fost o perioada splendida, desi nu intotdeauna usoara. Atunci am facut "armata", cum imi place mie sa spun. Bunicii ne lasau destul timp de zbenguiala, dar ne puneau si la treaba: mergeam cu animalele pe camp, culegeam mure, curatam cocina, pregateam laturile pentru porci, gradinaream, spalam, gateam, faceam compoturi, zacusca si tot soiul de siropuri... Bunicii ne-au invatat ce inseamna viata adevarata, viata aceea cu responsabilitati, dar si cu savoare. Privind retrospectiv, imi dau seama ca am avut o copilarie minunata, nu numai pentru ca eram fericita, ci si pentru ca atunci am invatat ca a fi cuminte nu e o rusine, ca nu e frumos sa parasti, dar ca e sanatos sa-ti aperi dreptatea, cand stii ca esti nevinovat, insa si sa-ti primesti pedeapsa cand gresesti, ca harnicia si cinstea sunt cu-adevarat atributele unui om intreg. Si tot privind retrospectiv, am realizat c-am mai avut noroc si cu faptul c-am crescut asa, incalecata peste hotar, cu-n picior in Ardeal si cu altul in Oltenia, fiindc-am luat din ambele parti caracteristicile car
