De curand, la Institutul Cultural Roman Titu Maiorescu din Berlin a fost prezentat un film documentar, intitulat "Mai mult sau mai putin", realizat de un autor german, Bjorrn Reinhardt.
Dincolo de calitatile artistice ale acestui film, pentru care acesta a fost rasplatit cu mai multe premii, din film razbat cateva lucruri interesante. Nu numai pentru spectatorii germani care l-au vizionat.
Filmul are in prim plan doua personaje stranii din Maramures: Nastaca si Grigore. Desi nu se cunosc, amandoi impartasesc o soarta asemanatoare.
Autorul documentarului i-a filmat pe cei doi pe parcursul mai multor ani, intreg proiectul acestui film intinzandu-se pe aproape 5 ani.
Grigore are 80 de ani, traieste singur, la o ora de mers de un satuc. Nastaca traieste si ea singura, intr-o casa ruinata. Singura avere a acesteia s-ar afla inscrisa pe niste documente aflate in mainile nepotilor.
Acestia sunt cei care i-au luat si o mare parte din pamant si au vandut sura unui muzeu. Tradata de nepoti, ea cere dreptate autoritatilor, care, evident, o ignora.
Biata Nastaca isi procura apa dintr-un izvor, face mamaliga si traieste din amintiri. La un moment dat, plimbandu-se pe coclauri, Nastaca se intalneste cu un taran care sta tolanit in iarba (simbol probabil al "Romaniei profunde").
Ea il intreaba pe acesta: "Ce faci?", "Iaca stau", raspunde omul. "Si in rest?" ..."Ei, ar trebui sa pazesc niste vaci, dar...". In mana, taranul tine o sticla de rachie. Turma nu se vede.
Reporterul le pune tot felul de intrebari celor doi. Raspunsurile acestora, evident neregizate, sunt spontane si surprinzatoare. La fiecare raspuns, spectatorii - in cea mai mare parte germani - din sala Institutului Cultural Roman din Berlin izbucnesc in aplauze admirative.
La un moment dat, reporterul ii intreaba
