- Melania e maritata de zece ani. Mariajul ei ar fi cat se poate de fericit, daca n-ar trai in aceeasi casa cu soacra ei -

Astazi, blestem ziua in care Tudor si cu mine am acceptat oferta soacrei mele de a ne construi casa chiar langa a ei. Insa tentatia a fost prea mare: terenul primit cadou, cheltuielile de constructie impartite. Altfel nu ne-am fi putut permite niciodata o casa cu gradina si curte pentru copii.

Inca inainte sa ne lansam in proiectul cu casa, relatia cu soacra mea era dificila. Se purta foarte dragastos cu copiii, in schimb lui Tudor si mie ne cauta nod in papura. Mereu o auzeam spunandu-mi: "Nu te ocupi indeajuns de copii. Tudor ar trebui sa lucreze mai mult, iar tu sa te lasi de serviciu". Eu sunt angajata cu norma intreaga, ca redactor la o editura, iar Tudor, care a absolvit operatoria de film, n-a mai gasit in ultima vreme un post in meseria lui, asa incat munceste ca sofer de taxi pe masina noastra. Aceasta diviziune a muncii am stabilit-o de comun acord, inclusiv din motive financiare. Dar in loc sa apere punctul nostru de vedere, Tudor capituleaza de fiecare data in fata mamei lui: "Da, mama, ai dreptate, dar e doar o solutie temporara". Pe de o parte, imi place ca este atat de impaciuitor si plin de intelegere, atat de dornic sa pastreze armonia cu orice pret, dar uneori, pretul se dovedeste a fi prea mare. Desi apreciez aceste calitati, totusi, cand le vad manifestate asa de frecvent in raport cu mama lui, imi devin de-a dreptul insuportabile.

In perioada cat am construit casa, incercam sa ma conving ca lucrurile vor intra pe un fagas normal. Ca soacra mea se va lamuri, pana la urma, ce bine functioneaza viata noastra de familie. Si, daca e sa fiu sincera pana la capat, vedeam deja cu ochii mintii minunea aceea de casa, gradina si pe ea, cum se ingrijea ca o adevarata bunica de copiii nostri, in timp ce Tudor si cu m