Ambii dulai stau in pozitia asezat si ma urmaresc cu mare atentie. Par a intelege discutia extrem de elevata pe care o sustineam si chiar devin interesati sa o prelungim. Ii privesc atent si remarc un fel de noblete aureolata, necaracteristica oamenilor. Hector are aproape 60 de kilograme si este un zmeu in domeniul sau, unde isi duce traiul. Latratul sau baga spaima in cei care il aud si cei 26 de vagabonzi comunitari care roiesc pe strada mea ciulesc urechile a ingrijorare ascultindu-l. Este adevarat ca lupul asta, printre altele, nu suporta pisicile si are o tactica diabolica de a le trece pe lumea cealalta. Ca sa-i pun la incercare si inteligenta, am stat de vorba cu el intr-o splendida zi de primavara. Se uita in ochii mei si incerca sa inteleaga ce-i spun, facind eforturi extrem de vizibile in acest sens. - Hector, toti spun ca voi, ciinii, sinteti foarte inteligenti si de aceea eu vreau sa ma conving daca intr-adevar asa este. In privirea ciinelui am vazut ca a inteles testul care va urma si ca accepta provocarea. - Daca esti asa destept, du-te spre poarta, ia mingea aceea de acolo si ad-o aici. Hector era cu fata la mine si poarta era in spatele lui. Privirea lui imi spune ca doreste sa repet porunca. - Trebuie sa te intorci, sa te duci spre poarta, sa apuci mingea si sa o aduci aici. Nu uita ca trebuie s-o asezi la picioarele mele. Ai inteles? Am vazut la el un efort mintal vizibil, s-a intors, a plecat spre poarta, a luat mingea si mi-a pus-o la picioare. Vadit tulburat, incerc alta comanda ciudata. - Acum o duci la loc, o lasi acolo si te intorci la mine. Hector apuca mingea, o duce la locul ei, o lasa acolo si se intoarce la mine. Il sarut pe cap, il mingii si ma gindesc la nobletea acestui superb animal. Incerc acelasi test cu Ulise, un alt ciine lup enorm, dupa ce, in prealabil, ii separ. Repet discutia si astept reactia. Ulise imi intinde laba si da sa