Ungaria şi România, ambele beneficiare de sprijin financiar din partea FMI, au abordat politici diferite de redresare economică, dar strategia conservatoare adoptată de autorităţile de la Bucureşti nu reuşeşte să atragă investitorii.
Chiar dacă majoritatea economiştilor sunt reticenţi faţă de concentrarea Budapestei pe stimulare cererii, în loc să reducă deficitul bugetar, analiştii spun că randamentele ridicate ale obligaţiunilor şi lichiditatea mai mare a pieţei financiare menţin prezenţa investitorilor.
Calea aleasă de România către o creştere economică prognozată la 4%-4,5% în 2012, o campanie de reducere a costurilor sub supravegherea FMI, pare mai convingătoare în opinia analiştilor, dar pieţele sale sunt încă atât de mici încât investitorii în Europa Centrală şi de Est nu se simt obligaţi să se implice.
"Ambele ţări încearcă să rezolve problemele bugetare prin abordări diferite. Dar realităţile pieţei sunt şi ele foarte diferite", a declarat Koon Chow, analist la Barclay's Capital, citat de Mediafax.
Cele două state "au alte datorii şi intrări de lichidităţi şi diferă în privinţa manierii în care decidenţii din România au fost capabili să controleze aproape fiecare element din piaţă prin intervenţii, precum şi prin refuzul de a vinde obligaţiuni peste un anumit randament", a arătat Chow.
FMI anticipează pentru Ungaria o creştere economică de 3% în 2012, dar premierul Viktor Orban ţinteşte un avans de 5%, după ce a respins recomandarea Fondului de a reduce cheltuielile publice care reprezintă 50% din PIB.
În pofida ratingurilor aflate la nivelul "junk", nerecomandat pentru investiţii, costul asigurării datoriilor României (CDS) era vineri de 260.260 dolari pentru 10 milioane dolari.
În cazul Ungariei, al cărei rating este superior cu o treaptă, costul CDS-urilor este mai mare, de 275.730 dolari.
Forintul a avut însă
