Ieşirile publice ale cetăţeanului Traian Băsescu din ultima vreme ne oferă de fiecare dată, fără excepţie, prilejuri de a constata un discurs cu o rată tot mai înaltă a contradicţiilor logice în termeni, de sfidare a evidenţelor şi bunului-simţ.
Nu fac o afirmaţie gratuită. O demonstrează faptele.
Bunăoară, la cea mai recentă "Ediţie Specială", a postului de radio România Actualităţi (joi, 10 februarie a.c.), în calitatea sa de coordonator şef al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi Comunităţii Naţionale de Informaţii, sus-numitul cetăţean dădea ritos de veste naţiunii că "Parlamentul tergiversează adoptarea Strategiei Naţionale de Apărarea ŢĂrii, deoarece documentul prevede ca ameninţări la adresa securităţii naţionale «evaziunea fiscală» şi «contrabanda»".
Afirmaţia în sine conţine mai multe erori, dintre care una este fundamentală, deoarece, dacă lucrurile ar sta aşa, numita strategie s-ar constitui într-o premisă doctrinară a insecurităţii naţionale.
În sistemul juridic românesc, graţie prevederilor Legii nr. 51/1991, ameninţările la adresa securităţii naţionale au, potrivit art. 3 al legii menţionate, determinare strict legală şi limitată dispoziţiilor respectivului articol, respectându-se principiul de drept "Nullum crimen sine lege" ("Nici o infracţiune nu există în afară de lege", adagiu latin ce exprimă principiul legalităţii incriminării).
Stategia Naţională de Apărare a Ţării nu este lege pentru a putea să modifice sau să completeze o lege organică anterioară, ca să stabilească "noi ameninţări".
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 473/2004, art.5, alin. (1) : "Strategia naţională de apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional. Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia naţională de apărare Par
