Reconstructia pompieristica a nationalei de fotbal nu duce nicaieri, atita timp cit lipseste fundatia. 1-1 cu Italia, 2-2 cu Ucraina, 1-1 cu Cipru. Acestea sint ultimele trei rezultate ale echipei noastre nationale sub comanda lui Razvan Lucescu, daca nu tinem cont de loteriile de la punctul cu var. Trei remize, obtinute in fata unor echipe din trei zone valorice diferite. Echipa Romaniei, anul trecut, ciuca batailor, a invatat sa nu mai piarda, dar nu stie inca sa cistige, iar in partidele oficiale din anul hotaritor care ne asteapta tricolorii nu mai au dreptul de a face meciuri egale. In cel mai rau caz, au derogare de a scoate un meci egal cu Franta, in schimb Bosnia trebuie ingenuncheata de doua ori, la fel ca si Luxemburg (echipa care a batut recent Slovacia, iar in precedentele preliminarii a inceput cu o neasteptata victorie pe terenul Elvetiei), plus obligatiile cu Belarus si Albania. Cam asta este ceea ce il asteapta pe Razvan Lucescu in 2011. Razvan Lucescu a sosit intr-un moment in care sansele de calificare la Cupa Mondiala din 2010 erau definitiv compromise. S-au uitat realizarile precedentului selectioner, Victor Piturca, autorul ultimelor doua calificari ale Romaniei. La presiunea uriasa a presei (ranita, ce-i drept, in dese rinduri de aroganta selectionerului), dar si a unor pretinsi oameni de fotbal, Piturca trebuia sa plece inainte de derularea contractului si, odata calificarea compromisa, sa se porneasca la golgota reconstructiei cu un tehnician tinar si energic, care sa ia totul de la zero. Asa a ajuns Razvan Lucescu la echipa nationala. Acum, acelasi Razvan Lucescu nu mai are nici macar dreptul elementar al lui Piturca de a-si derula activitatea pina la epuizarea sanselor. Meciurile cu Bosnia lui Dzeko si Misimovic devin capitale. Daca Romania nu le cistiga pe ambele, Razvan kaput! De altfel, a spus-o si el: demisioneaza daca nu ia sase puncte