Americanii sunt inventatorii incontestabili ai celei mai performante arme de distrugere în masă... a ploş­niţelor. Invenţia lor este nu doar ieftină în compa­ra­ţie cu alte mijloace de combatere a insectelor pa­ra­zite din casele noastre, dar şi mult mai eficientă. Po­tri­vit cercetătorilor de la Universitatea Florida, nasul câi­nilor special antrenaţi poate detecta, chiar şi de la dis­tanţă, prezenţa în pereţi, haine, aşternuturi şi în cele mai ascunse cotloane a ploşniţelor.

Cel mai bun prieten al omului este, aşadar, fo­losit nu doar pentru localizarea dispozitivelor ex­plozive, a drogurilor sau a urmelor persoanelor dis­pă­rute, dar şi pentru a detecta prezenţa nedorită a ploş­ni­ţelor. Deşi preţul unei şedinţe de dresaj costă, peste Ocean, aproximativ 300 de dolari – bani în care câinele este învăţat cum să localizeze „asasinii” nocturni într-un spaţiu închis (de exemplu, într-o locuinţă, şcoa­lă, hotel etc.) –, investiţia este pe măsură, susţine pre­sa de specialitate. Un câine astfel antrenat poate de­tecta într-un timp extrem de scurt semnele vizi­bile ale ploşniţelor cu o acurateţe de peste 95%, în timp ce în cazul unui inspector de dezinsecţie acurateţea este de până la 30%.

Specialiştii spun că, practic, orice câine poate fi trimis în linia întâi pe frontul de luptă cu aceste dăunătoare. Totul ţine de cât de bine pregătiţi au fost ei în prealabil, şi nu de mărimea creierului acestor patrupede, aşa cum, cu răutate, ar comenta unii. În metropole precum New Yorkul, de exemplu, deşi fu­se­seră distruse în urmă cu mai mulţi ani cu celebrul – şi acum interzisul – DDT, ploşniţele au reapărut, im­portate probabil de peste mări şi ţări. Războiul cu ploş­niţele trebuie purtat pe toate fronturile – odată ele apărute într-un apartament sau pe un palier, se răs­pândesc cât ai clipi în întreaga clădire, apoi pe întreaga stradă, apoi în tot cartierul şi t