Economia şi pieţele globale se reconfigurează sub ochii noştri, la impulsul poziţionărilor postcriză ale noilor şi vechilor puteri. Dacă vrem ca Uniunea Europeană să fie un actor global solid ar trebui să se urmărească şi întărirea competitivităţii la nivelul întregii Uniuni.

Luna trecută, în „Starea Uniunii", preşedintele american amintea că leadership-ul SUA nu s-a datorat locului pe hartă, ci acţiunilor cu care s-a adresat lumii. Preşedintele şi-a anunţat compatrioţii că „noua eră" internaţională va fi una a cooperării şi competiţiei, pentru obiectivul competitivităţii globale. Prezentând o viziune asupra competitivităţii americane, preşedintele Obama a propus căi şi mijloace prin care diferenţele de opinii şi resurse să se asocieze într-un demers comun, atât pentru ca America să progreseze intern, cât şi pentru a-şi păstra şi consolida proeminenţa mondială. Citiţi şi: „Guvernul" FMI a decis soarta economiei

Actualmente, China explorează noi oportunităţi care pot apărea din criza globală, construieşte metodic fundaţiile unei dezvoltări economice bazată pe competitivitate, inovare tehnologică şi integrarea educaţiei, cercetării ştiinţifice şi infrastructurii. Iar duetul Medvedev-Putin insistă pe un „program de modernizare" a Rusiei, concentrat în dezideratul creşterii productivităţii şi competitivităţii. Pot fi enumerate şi alte ţări, precum India, Brazilia, Germania, Finlanda, Suedia etc. care şi-au propus obţinerea unui loc în topul clasamentului competitivităţii globale.

Europa are potenţial

Săptămâna trecută, la Bruxelles, un grup de companii americane şi profesorul Dan Hamilton au încercat o „trezire" a „colosului cu picioare de lut" (Uniunea Europeană), fiind convinşi că Europa are un potenţial apreciabil pentru a deveni un „continent mai competitiv" şi demonstrând că oportunităţile care li se înfăţişează nu vor dura mai mult de un