Hosni Mubarak ar fi trebuit să îşi anunţe demisia joi. Armata egipteană o aştepta. Noul şef al partidului de guvernământ l-a rugat să o facă. Dar deşi trecuseră peste două săptămâni de demonstraţii în masă ale protestatarilor indiferenţi la primele concesii apărute, preşedintele încă nu o anunţa, relatează Associated Press.

Consilierii apropiaţi lui Mubarak şi familia - inclusiv fiul lui Gamal, în general considerat desemnat succesor al său - îi spuneau că el încă putea face faţă turbulenţelor. Şi astfel, discursul televizat al demisiei aşteptat de restul Egiptului a devenit un ultim efort încăpăţânat şi umilitor de a se agăţa de putere. Acesta doar i-a înfuriat pe protestatari şi, vineri, armata a acţionat decisiv.

Sâmbătă, surse “iniţiate” din Egipt au prezentat pentru Associated Press o imagine iniţială a ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore înainte ca liderul de “neînlăturat” timp de 30 de ani la putere în Egipt să cadă. Unele dintre ele s-au exprimat cu condiţia anonimatului din cauza caracterului sensibil al informaţiei.

Ele l-au portretizat pe Mubarak ca pe unul ce nu putea sau nu dorea să înţeleagă că doar plecarea lui imediată ar fi salvat ţara de haosul generat de protestele ce au început la 25 ianuarie. Un înalt responsabil guvernamental a declarat că Mubarak nu mai dispunea de maşinăria politică ce i-ar fi putut da un sfat serios asupra a ceea ce se întâmpla în ţară.

“El nu privea mai departe de ceea ce îi spunea Gamal, era izolat politic”, a declarat responsabilul. “Fiecare gest al lui Mubarak era prea mic şi venea prea târziu”.

Armata, tot mai nerăbdătoare

Armata, între timp, devenea din ce în ce în ce mai nerăbdătoare după eşecurile lui Mubarak şi Omar Suleiman, noul său vicepreşedinte desemnat, de a pune capăt protestelor. Tulburările erau scăpate de sub control joi şi vineri şi extinse aproape în toată ţara, c