De la 10.400 de angajați, combinatul funcționează acum cu 800. Fostul CSR, actual TMK, a început lupta cu capitalismul după 1990, atunci când numărul angajaților a început deja să scadă treptat. Combinatul Siderurgic din Reșița a fost mândria României pe vremea comunismului, înainte să mai apară pe piață și altele similare, așa cum este, de exemplu cel de la Slatina.
Piesele sale unicat, produse de cei aproape 10.400 de angajați le mai vedem chiar și acum la trenurile autohtone. Foștii ceseriști, care au reușit să își păstreze joburile prin lupta dură cu economia de piață și privatizările dezastruoase își amintesc și acum cu mândrie de perioada de aur, dar se consideră norocoși că au reușit să își păstreze și locul de muncă.
„Noi am produs discuri și bandaje prin forjare pentru calea ferată, unice în țară. La Combinatul Siderurgic Reșița, s-a produs chiar și șina de cale ferată, dar și de mină”, spune Iosif Ciuciuc, unul dintre angajații care a reușit să treacă peste perioadele de restructurare ale uzinei. Premieră şi în hidroenergie Potrivit istoricilor, CSR a avut parte de câteva premiere la nivel naţional în ce priveşte sistemul hidroenergetic. „În 1970 s-a terminat de construit barajul Trei Ape de pe Timişul superior.
Acest baraj reprezintă o premieră la nivel naţional, fiind construit din anrocamente, cu nucleu de argilă”, spune istoricul Mircea Rusnac. De altfel, specialiştii sunt şi acum de părere că sistemul hidroenergetic de pe Bârzava superioară este unul dintre cele mai interesante din ţară. Greve istorice la CSR Liderii sindicali își amintesc și acum cu groază de schimbările prin care a trecut uzina, după ce a picat regimul comunist. Oamenii povestesc că declinul uzinei a început în 1993, iar de atunci lucrurile au mers tot mai prost. „S-a închis sectorul de producție primar, a scăzut producția, au început restructurări masive.
