Inimioare, perne roşii, jucării de pluş, lenjerie, căni-pereche, prosoape, cele mai frumoase cântece de dragoste, şampoane antimătreaţă, şampanii, pere-n ţuică, şosete, cupidoni, jucării erotice, funde, felicitări, pungi de cadouri, papuci, bomboane de ciocolată, rahat cu miros de trandafir… Ah, deja mi se face rău… Nici n-am scăpat bine de neguţătorii de candele şi pocnitori de sfinte sărbători, că tarabagii de dragoste personalizată au împânzit deja trotuarele până la refuz. Ziua, căci noaptea, de multe ori, aceleaşi trotuare sunt gazdele unor altfel de trăiri… tarifate. Şi, de parcă n-ar fi de ajuns, peste o lună, mărţişoare primăvăratice şi ghiocei la 5 lei coşuleţul vor încredinţa sărbătoarea iepuraşilor-coconaşi care vor ţopăi, veseli, la picioarele noastre, întru jertfa Mântuitorului…

14 februarie, Ziua îndrăgostiţilor, pare să fi intrat, pe negândite, în subconştient. Precupeţii bifează în calendarul comercial încă o zi de profit. Uriaş, de altfel. Căci ce se vinde mai bine decât dragostea? Există altceva mai de preţ?

Cine a scos dragostea în stradă? Asimilată ca (încă) un import cultural, Ziua îndrăgostiţilor a devenit o sărbătoare comercială, ale cărei semnificaţii occidentale, ce-i drept, se pierd încă dinainte de a se naşte. Trăită, pe alte meleaguri, ca o zi dedicată în exclusivitate îndrăgostiţilor, la români, ziua de 14 februarie păleşte în faţa comercialului şi a obligativităţii sentimentale. Şi, de-i încălcată, adevărate drame apar în rândul „porumbeilor”.

Pe 14 februarie, îndrăgostiţii fac schimb de cadouri şi de felicitări gata scrise, pe care domnişoarele, cu ultime eforturi şi cu buzele perfect conturate, ştanţează pupici pufoşi, dulci, dulci, dulci, ca o amprentă a dragostei. Aşteaptă în schimb bijuterii, excursii romantice, haine, parfumuri, cosmetice, telefoane… Ursuleţii, inimioarele de pluş, bomboanele de ciocolată sau fl