Iar am avut un vis…Se făcea că a căzut guvernul! Entuziasm, caschete aruncate (de data asta, în sus), Boc nu mai putea să dreagă nici un busuioc, Oprea nu se mai oprea din făcut cruci, Băsescu se uita şi mai strâmb la Udrea, care îşi puse frunza unde o avea, de la începuturi, Eva. Eba vorbea gramatical, în Parlamentul european, despre euro şi încheia fiecare discurs cu formula “Mă tată, mă!”
La televizor, neînţelegând situaţia, apăru Geoană, strigând “Mihaela, am învins!” Reîncepu lupta pentru putere. Becali voia ministerul agriculturii, zicând că şi-aşa suntem un popor de oi (şi capre), Vanghelie rosti un apăsat “Yes!” şi ieşi în Ferentari să facă lumină. Blaga se uita ca bleaga la un buldog, spunând că şi el a avut o viaţă de câine, Videanu nu vedea, nu auzea, se baricadase după nişte borduri şi cânta “Bucureştiul meu iubit, pe mine nu m-a hulit”, Oprescu suspendă şedinţa în care se discuta pe unde să treacă şoseaua suspendată, dacă nu prin aer, iar Vadim îşi îndreptă mâna fracturată spre guvern, strigând “Venim, venim!”
Ce mai, era o debandadă, mai ceva ca-n actualul guvern! Pensionarii, şomerii, faliţii, scolarii scoşi de la ore, toţi scandau: “Ros os, gata, jos!”
Chemată de urgenţă din Spania, Nichita veni să preia portofoliul finanţelor, Serghei Mizil luă portofelul lui Mădălin Voicu, la cultură se îngrămădeau sumedenie de „deştepţi” făcuţi grămadă. Reapăru Crin Halaicu, rostind “Hăoleau, Pirando, pune mâna pe spaţiul Schengen!”
O singură problemă se mai punea: cine să fie prim ministru. Şi, cum sunt visele, masele îl arătară cu degetul pe cel cu fes, care n-avea nici un interes şi la toate întrebările răspundea senin “Nu ştiu!” Erau şi voci care susţineau să fie instituit un guvern de criză, alţii însă, se opuneau: “Da’ ce, ăsta, care-a fost, de ce-a fost?”
Ca mai toate visele, la crăpatul zorilor, crăpară şi visele mele. Mă t
