Şi-a părăsit nevasta şi pe cei doi copii pentru o femeie mai tânără. Copiii l-au iertat şi toată lumea ştie că au trecut peste toate supărările şi „s-au realizat”. Dar Hârlăul şi partidul nu au putut uita nebunia bărbatului. L-au făcut personaj principal într-o piesă de teatru jucată chiar în urbea sa şi l-au şi chemat la spectacol.

Actorii, profesori şi cadre medicale din oraşul ieşean, ştiu însă că el n-a priceput mare lucru din lecţia dată la scenă deschisă. Poate oprobriul i-o fi speriat însă pe alţi bărbaţi cărora le-a făcut cu ochiul vreo tinerică şi i-a învăţat că nu se merită să-ţi laşi familia, că partidul pare să aibă asemenea soacrei un ochi la spate şi puterea de-a te face de râs în faţa publicului din oraş.

Afişul piesei „Rătăcirea” a stat pe stâlpii din Hârlău luni bune şi spectatorii au umplut la refuz sala casei de cultură la fiecare reprezentaţie. Actorii au îmbătrânit jucând timp de peste 30 de ani în 800 de spectacole şi încă s-ar urca pe scenă, dacă li s-ar da ocazia. Teatrul popular din Hârlău, care a adunat actori din „toate categoriile profesionale” şi-a primit ultimile aplauze în 1996, ucis de capitalismul care i-a alungat pe actori să se căpătuiască prin ţări străine. În căminul cultural nu mai cade cortina, ci tavanul. Veteranii scenei, cei care au rămas în Hârlău, bucurându-se de pensie, nu ştiu însă ce li se pregăteşte.

Pregătind spectacolul 801

De altfel, nimeni nu ştie ce s-a discutat în taină la Muzeul viei şi vinului din Hârlău, sub prezidiul directorului Paul Iancu. Trei profesoare stăteau aliniate la masă şi sorbeau mute cafea şi vorbele celui care o să schimbe încă o dată istoria culturală a Hârlăului.

„Ne-am gândit să reluăm discuţiile ca să punem bazele acestei activităţi extraordinar de frumoase şi educative în acelaşi timp – teatrul popular «Petru Rareş». Ăsta e rostul întâlnirii noastre, dovadă c