„Tot mai mulţi tineri sunt impotenţi”, mi-a mărtu­ri­sit cineva recent. Unii dintre ei apelează la terapeuţi (dintr-o asemenea sursă provenea şi mărturisirea de mai sus) şi caută diferite metode de tratament, iar alţii con­sumă în secret drama neputinţei sexuale, care îm­bracă diferite forme. Este adevărat, în acelaşi timp, că un mare număr de femei suferă de frigiditate, iar asta este o formă la fel de dramatică de impotenţă, dar fe­­minină şi una ce se consumă doar în interiorul fe­meii, care nu cunoaşte plăcerea sexualităţii. Dacă „im­­po­tenţa” are un substrat organic sau numai unul psi­­hic este important la un anumit nivel, în special atunci când vine vorba despre a diferenţia maniera de tra­­ta­ment a problemei. Din punct de vedere spiritual, toate for­mele de impotenţă ar putea avea cauza într-o de­cizie veche, dar uitată, reprimată, de tipul „nu pot”. În­suşi termenul „impotenţă” înseamnă „nu pot”.

Spiritualitatea afirmă că noi ne creăm în întregime eve­nimentele vieţii, fie că le somatizăm, sub forma unor impotenţe organice, care leagă neputinţa sexuală de funcţionalitatea defectuoasă a unui organ, fie că neputinţa se manifestă doar printr-un blocaj psiho­lo­gic. Dacă ne creăm evenimentele vieţii prin anumi­te decizii, de tipul „nu pot face asta”, evenimentele tind să ia forma de manifestare a deciziilor noastre iniţiale. Ceea ce decidem la nivel profund continuă să ne afec­teze experienţele. Un „nu pot comunica”, exprimat cu toată sinceritatea în trecut, are şansa să ia forma unei ne­pu­tinţe la nivelul comunicării cu persoane care con­tea­ză mult pentru noi. Când vrei să te aproprii de acea per­soană, decizia uitată, reprimată „nu pot”, se materi­a­li­zează sub forma neputinţei de a exprima ceea ce vrei cu adevărat să spui. O decizie asemănătoare poate lua şi forma neputinţei de a exprima sentimentele, bucuria de a fi fericit sau a-i dărui fer