Radu Lupu

Pentru aniversarea celor 65 de ani ai marelui pianist Radu Lupu, Casa „Decca" a lansat integrala înregistrărilor sale solo, în care se regăseşte sonoritatea de diamant brut.

Radu Lupu stabileşte contactul printr-un fel de asceză, care revelează nu forma sau structura muzicii, ci fluxul ei interior, care este în acelaşi timp mişcare şi imobilitate. El trebuie să uite publicul, sala, convenţiile concertului, propriile degete devenind accesorii pe care le dirijează aşa cum un dirijor îşi conduce instrumentele şi ajunge să le dozeze pentru a crea propriul său sunet. „Uneori i se întâmplă să explodeze: ermitul devine diavol şi incendiază instrumentul, asumându-şi riscuri nebuneşti, lăsând auditoriul interzis după o sonată de Schubert ca un upercut. În mod categoric, insesizabil, Radu Lupu ne poartă unde vrea şi nu ştii niciodată dinainte dacă vei ajunge în paradis sau în purgatoriu. Nu contează. Publicul este gata să-l urmeze oriunde", scria Etienne Moreau în revista „Diapason".

Reţeta lui este făcută dintr-o muncă de fineţea celei a unui ceasornicar şi din economie de mijloace. A reflecta, a asculta, a reveni în permanenţă asupra unui aceluiaşi repertoriu sunt singurele lui modalităţi de a atinge precizia, de a îmbogăţi sunetul, memoria şi de a obţine această sonoritate de diamant brut, cu străluciri întunecate, pe care nu o mai reuşeşte nimeni.

Cântând la patru maini cu Daniel Barenboim

Născut în 1945 la Galaţi, începe să studieze pianul, la vârsta de 6 ani, cu Lia Busuioceanu şi la vârsta de 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuşi. După absolvirea Şcolii Populare de Artă din Braşov, îşi continuă studiile la Bucureşti, cu renumita Florica Musicescu, mama spirituală a lui Lipatti, şi cu Cella Delavrancea. La 16 ani, în 1961, primeşte o bursă la Conservatorul din Moscova, unde va studia 2 ani cu Galina