O lume în care carnea, untul şi laptele sunt într-atât de scumpe, încât doar cei mai bogaţi şi le pot permite. Este o previziune sumbră, dar care este foarte probabil să se confirme în următoarele câteva zeci de ani, în condiţiile în care scumpirile alimentelor pe plan mondial nu mai sunt doar o bulă speculativă, ca în 2007-2008, ci se bazează, dacă nu în totalitate, cel puţin într-o mare măsură pe o realitate dură. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
"Situaţia era foarte diferită în 2008. Ceea ce se întâmplă acum este mult mai generalizat", susţine Chris Delgado, specialist pe agricultură la Banca Mondială, citat de AFP.
Este o realitate în care se suprapun mai multe circumstanţe nefericite.
În primul rând, cererea în creştere din China şi India, state care se dezvoltă rapid şi ca tehnologie, şi ca număr de populaţie. Nivelul de trai mai înalt îi face să îşi permită să mănânce mai bine şi să cumpere alimente mai scumpe şi de o calitate mai bună.
La aceste ţări se adaugă altele care îşi iau un avânt puternic în această perioadă. Astfel, specialiştii ONU estimează într-un raport că cererea de produse alimentare din import va urca la peste 1.000 miliarde de dolari, în creştere cu 15% comparativ cu anul 2009.
Singura dată din istorie când a fost depăşit acest prag a fost anul 2008, când preţurile la produsele alimentare au atins niveluri insuportabile pentru populaţie şi au provocat revolte violente în state precum Camerun, Egipt sau Haiti.
Pentru comparaţie, până în anul 2007, valoarea importurilor mondiale de mâncare nu trecea de pragul de 500 miliarde de dolari.
Soluri secătuite
O parte din suprafeţele cultivate în întreaga lume sunt orientate către producţia de biodiesel, datorită unei cereri în creştere pentru acest produs.
Peste acestea se suprapun condiţiile meteo nefavorabile din
