L-am revăzut pe George Neagu, designerul îndrăgostit de baroc, de curtezane şi de epoci trecute renascentiste pline de farmec şi de stil. Ultima oară când l-am vizitat, anul trecut, tocmai terminase rochiile de inspiraţie Marie Antoinette şi l-am găsit în atelierul său micuţ şi intim, de la etajul unei case vechi

Fusese o după-amiază de poveste ca într-o căsuţă secretă din copac, în care doi copii s-au jucat cu materialele, rochiile, pantofii şi accesoriile mamelor, râzând şi visând la fantezii dintr-o lume irepetabilă, din păcate.

Acum, l-am găsit pe George la parterul aceleaşi case vechi, unde şi-a amenajat showroom-ul mare, aşa cum a visat, într-un stil care îmi amintea de Palatul Schönbrunn. Când am intrat am avut un déjà vu şi senzaţia că m-am întors în timp mi-a umplut sufletul de bucurie. Nu-mi mai doream decât să rămân acolo, să nu ma mai întorc în prezent. Nu mă aşteptam! Nu mai văzuzem nicăieri un loc atât de personalizat. Tot acel romantism, caracteristic amenajărilor interioare în stil baroc, l-am simţit propriu felului meu de a fi şi emoţiilor mele bine interiorizate şi deja ferecate demult de ochii lumii. Pereţii pictaţi, mobilierul vechi autentic, ornamentele şi toate detaliile de stil neobaroc, atmosfera, până şi mirosul din camere m-au fermecat şi m-au hipnotizat pe loc.

Compoziţia multiplă, dar riguroasă a fiecărui colţişor şi a fiecărui metru pătrat, de un bun gust impecabil, dezvăluie pe loc întregul univers interior al unui băiat de 20 şi ceva de ani, care trăieşte o poveste frumoasă şi veche de mai bine de trei secole. Florile pictate, culorile de pe pereţi, covoarele şi mătăsurile decorative, detaliile mici renascentiste, multe dintre obiectele decorative sunt executate manual chiar de George. Candelabrele sunt de o frumuseţe rară, m-am extaziat la vederea lor şi, mărturisesc, îl invidiez pentru că acelea sunt candelabrele