Romania, in relatiile sale cu Rusia, visleste in directia opusa nu doar comparat cu partenerii deja traditionali ai Rusiei in Europa (Franta, Germania sau Italia), dar si cu state membre UE care pana recent au fost catalogate de ambasadorul rus la Bruxelles Vladimir Cijov ca fiind afectate de „fantomele trecutului” (Romania fiind atasata de Kremlin acestui grup). In 2010 au avut loc contacte la nivel inalt intre Rusia si state membre UE active in promovarea drepturilor omului si Europenizarea prefereiei estice: Danemarca, Suedia, Cehia. Ministrul de externe ale Marii Britaniei a mers la Moscova cu intentia de a reporni relatia cu Rusia. Si tarile Baltice traditional cunoscute pentru relatii dificile cu Rusia au urmat tendinta, ministrul de externe Sergei Lavrov a vizitat Letonia, iar presedintele Latviei Zatlers a efectuat o vizita la Moscova considerata istorica. Dupa o pauza prelungita presedintele Estoniei in 2010 a luat parte la festivitatile de 9 mai la Moscova. Pe aceasta harta a vizitelor premierilor, presedintelor sau ministrilor de externe lipseste doar Romania.

Se pare ca state membre UE cu agenda impovarata de probleme bilaterale cu Moscova au decis sa emuleze „resetarea” ce a avut loc intre Rusia-SUA, Rusia-NATO si Rusia-UE. In cazul Romaniei „resetarea” sau macar incercarea de a mima nu a avut loc. Lipsa de reactie a Romaniei ii slabeste pozitia in cadrul UE. Din moment ce faci parte dintr-un club si nu esti un jucator care poate influenta decisiv directia acestuia, trebuie sa te inscrii in tendinta generala daca vrei sa folosesti energia cumulata a UE in dosarele de interes national. Atunci cand te plasezi in afara curentului sansele de a influenta politica UE din interior se reduc considerabil, Polonia a invatat bine aceasta lectie. Deci, primul pas pe care ar trebui sa faca Romania este sa urmeze tendinta trans-atlantica in relatiile cu Rusi