Foto: Cristian Marcu 1. Dincolo de o anumită asemănare între revoluţia egipteană în des­fă­şu­ra­re şi cea din decembrie 1989, am constatat o altă asemănare, cea între declaraţiile de joia trecută ale pre­şe­din­ţilor Hosni Mubarak şi Traian Bă­ses­cu. Preşedintele egiptean, după 30 de ani de când conduce autoritar ţara şi a acumulat (împreună cu fa­mi­lia sa) o avere estimată la 40-50 mili­ar­de de dolari, su­pus protestelor curajoase ale poporului care cere alunga­rea lui imediată, se plasează pe el în­suşi în postura de jus­tiţiar, pro­mi­ţând că va face dreptate şi va eli­mina abu­zurile şi corupţia. La noi, Traian Bă­sescu, aflat la putere de peste 6 ani şi în politică de peste 20 de ani, acuză toate guver­ne­le (în cinci dintre ele fi­ind el însuşi ministru) că sistemul ma­­fiot al vămilor era binecunoscut şi to­l­erat şi că taman acum acest sistem va fi destrămat. Mai mult, dumnealui afir­mă că filierele sistemului corupt treceau şi prin propriul său partid.

Oare acela care ştie şi profită de un sistem co­rupt poate fi ar­han­ghe­lul dreptăţii? Nu cred, pentru simplul motiv că di­ferenţa dintre bine şi rău nu se şterge. Într-adevăr, sistemul co­rupt a îngenuncheat întregul eşafodaj ad­ministrativ al statului. Ruinarea ţă­rii pe drumul contrabandei s-a făcut deci cu acte-n regulă. Acţiunea de re­­­facere a statului de drept trebuie să izvorască, pentru a fi nu doar credi­bi­lă ci şi eficientă, dintr-o convingere autentică, iar nu din dorinţa de a pă­că­li.

2. Aprecierea încărcată de o aroganţă răutăcioasă a şefului misiunii FMI în România despre "stabili­za­rea" economiei româneşti reuşită de dumnealui e inacceptabilă. A stabili­zat într-adevăr un lucru: sărăcia lucie. Şi asta cu preţul nenorocit al fa­li­­men­tă­rii a zeci de mii de IMM-uri. Întrebat cum se împacă minunata sta­bi­li­za­re cu teribila inflaţie din 2010, şeful mi­siunii fuge de ră