Prezent la Bucureşti pentru a participa la dezbaterea de la Ateneul Român, Adam Michnik face apel la o „restauraţie de catifea“ a adevăratei democraţii. În interviul acordat în exclusivitate ziarului „Adevărul“, istoricul şi gazetarul polonez examinează transformările din Europa postcomunistă şi vorbeşte despre „minunea“ de a fi liber.

„ Adevărul": Insuccesele democraţiei au creat melancolii pentru fostul regim comunist. Ce le-aţi spune melancolicilor?

Adam Michnik: În primul rând, că democraţia nu reuşeşte niciodată până la capăt. Comunismul, din fericire, n-a reuşit nici el până la capăt, poate cu excepţia Coreei de Nord. De aceea, în România a fost posibilă Revoluţia. Democraţia este un om mereu gripat. Dar comunismul e un cancer! Nu-mi dau seama cum, din cauza unei gripe, să-ţi fie dor de cancer...

Oamenii par să reclame un nivel de trai mai bun...

Trăiau mai bine când li se întrerupeau curentul şi căldura? Dacă vor să trăiască aşa, pot să stingă lumina şi să întrerupă căldura şi va fi ca atunci!

Se vorbeşte despre „minunile" socialismului - industria, asigurarea unui loc de muncă...

Cât de bine munceau se poate vedea în filmele româneşti. Era o muncă de sclav! Cum poate să le fie dor de aşa ceva? Nu cred că le e dor de comunişti, de fapt. Le e dor de timpul în care erau tineri. Şi tuturor ne e dor de vremurile acelea. Ar vrea oamenii aceştia să voteze un partid care să permită întoarcerea comunismului? Nu! Dacă ar fi o asemenea nostalgie, cu siguranţă ar exista şi un asemenea partid. Oamenilor le e dor de un fel de mistificare. Democraţia naşte întotdeauna un tip de melancolie care poate părea conservatorism sau populism radical.

Pe de altă parte, există foarte mulţi oameni care condamnă „putinismul" guvernanţilor, însă par să caute tot un lider providenţial, ceea ce ne duce cu gândul tot la populism.

Da, pentru că