În luna ianuarie, întrebarea care a fost frecvent vehiculată s-a referit la modul de dimensionare şi evidenţiere fiscală a impozitului pe profit aferent anului 2010.
Aşadar, cine aplică procedura de determinare a impozitului pe profit reglementată de OUG nr. 87/2010? Întrebarea este legitimă, deoarece implicaţiile fiscale sunt majore, privind admiterea la deductibilitatea fiscală a unor cheltueili (desigur, le am în vedere pe cele cu o deductibilitate limitată), cuantumul profitului reinvestit sau acoperirea pierderii înregistrate în exerciţiile fiscale anterioare. Variante şi variante, generate de viziunile divergente, inclusiv ale organelor fiscale (şi aici mă refer la „îndrumările“ scrise!), dar şi de confuzia terminologică care rezidă în semantica nefericită (asta ca să fiu elegant în exprimare) a sintagmei de la art.34 alin.(16) Cod fiscal, în speţă, „au fost obligaţi la plata impozitului minim“.
Acest fapt se poate interpreta în sensul că fie au fost obligaţi la plata efectivă a impozitului minim (adică, cel puţin într-un trimestru, impozitul pe profit calculat a fost mai mic decât plafonul valoric corespunzător impozitului minim datorat), fie că au intrat sub incidenţa teoretică (fie ea şi numai potenţială) a respectivelor prevederi legale (fără însă a o aplica efectiv). Asta e cam ca în bancul ăla: de ce-mi pun seara la cap două pahare, unul plin cu apă şi unul gol? Poate mi-e sete, poate nu…
Deşi la ora la care scriu aceste rânduri nu au apărut încă Normele metodologice de aplicare, conform ultimelor informaţii vehiculate „pe surse“, se pare că, în final, se va opta pentru o soluţie de mijloc, tipic „mioritică“: adică, dacă nu am plătit impozit minim în niciun trimestru, depun o singură declaraţie 101 pe întregul an 2010, iar, dacă cel puţin într-un trimestru am fost plătitor de impozit minim, discutăm de două exerciţii fiscale distinc
