Dacă aş fi citit într-o proză SF că Puterea din România se va apuca să desfiinţeze spitale şi să reducă numărul de bolnavi spitalizabili fiindcă aşa anticipează ea că se va întîmpla în anul următor, aş fi spus că autorul cu pricina a luat-o razna. Văd acum că guvernul chiar s-a pus pe desfiinţarea de spitale şi pe comasări spitaliceşti, anticipînd scăderea numărului de bolnavi care au nevoie de internare.

Asta de parcă la noi asistenţa medicală ar merge atît de bine, încît mai putem renunţa la una, alta, fără să se cunoască. Or nu e cazul. În schimb, acelaşi guvern care vrea să facă economii bugetare pe spinarea sănătăţii publice bagă bani în tot soiul de investiţii dubioase care la vreme de criză par coordonate de o logică extraterestră. Săli de sport la ţară, parcuri prin sate, năvîrlii turistice la care e aşteptată Elena Udrea, cu alaiuri de copii aduşi cu convocatorul, încît pînă şi ministreasa căreia îi plac băile de mulţime în cadă refuză invitaţia.

Gîndirea după care sînt desfiinţate spitalele din ţară e că oricum nu sînt bine dotate, aşa că mai bine să dispară. Şi aşa se văd locuitorii unor oraşe ca Ţăndărei sau Cernavodă puşi în situaţia de a se duce unde or vedea cu ochii dacă au nevoie să se interneze în spital. Adică în loc să încerci să aduci spitalele subdotate la un nivel acceptabil, le desfiinţezi fiindcă n-au una şi ailaltă.

După acest criteriu ar trebui ca în Bucureşti străzile fără canalizare să fie rase de pe harta oraşului, dacă tot sînt sub standardele urbane. Ar mai trebui să fie desfiinţate şi puşcăriile care nu oferă un minim de confort deţinuţilor şi demolate casele în care se locuieşte claie peste grămadă.

Unul dintre motivele pentru care Guvernul Boc vrea să desfiinţeze spitale din Bucureşti şi din ţară e că sînt subpopulate cu bolnavi. Altul ar fi că nu se justifică banul public dat pentru ele. Am mai auzit şi al