”Patru picioare bine, două picioare rău” este unul dintre principiile sub care se desfășoară revoluția din ”Ferma Animalelor” lui Orwell. După victoria revoltei, porcii ajung să conducă ferma și, încet, încet, găsind justificare pentru fiecare acțiune a lor, încep să preia din obiceiurile fostului stăpân, Mister Jones. În cele din urmă, ajung să umble și ei în două picioare, motiv pentru care prima poruncă a Constituției animalelor devine ”patru picioare bine, două picioare mai bine”. Sub amenințarea posibilei întoarceri a lui Jones la fermă, restul animalelor acceptă dominația porcilor realizând prea târziu că, într-un final, din revoluția lor s-a ales praful, singura schimbare fiind înlocuirea bețivului fermier Jones cu porcii. Propaganda lui Squealer și ignoranța și indiferența celorlalte animale sunt cele care fac posibil acest lucru. Pentru că minciunile și distorsiunile lui Squealer nu ar fi fost suficiente dacă nu s-ar fi pliat pe nevoia celorlalte animale de a găsi justificări pentru lașitatea lor în pornirea unei noi revolte.
În România, după 90, scenariul lui Orwell s-a repetat de mai multe ori. Atât la nivel de conducere, cât și la nivelul populației. Și sunt semne că scenariul ”place” și va putea fi repetat la nesfârșit fără a deranja prea multă lume.
***
Despre Uniunea Social Liberală am scris de mai multe ori. Și am arătat că cea mai mare problemă a alianței dintre PSD și PNL este lipsa unui program (ceea ce conține protocolul semnat de Ponta și Antonescu reprezintă cel mult un început de schiță de program). Simplificând însă la nivelul utopiei lui Orwell, povestea sună cam așa: ani la rând, PSD a încercat să convingă lumea că ”Stânga bine, dreapta rău”, în timp ce PNL a mers pe linia ”Dreapta bine, stânga rău”. Puse mână în mână, cele două porunci s-au transformat în ”Stânga bine, dreapta bine, stânga-dreapta mai bine”. Real însă,
