Târgovişteanul ciopleşte lemnul de când avea 14 ani. De-a lungul timpului, şi-a arătat talentul şi în pictură şi creaţie poetică.
„Cu harul te naşti! E dat de Dumnezeu. În viaţă ai doar posibilitatea să te perfecţionezi, să te adaptezi, să-ţi creezi un stil”, crede Constantin Negoescu. A pus mâna pe pensulă, pe uneltele de sculptură fără să fie împins de la spate de cineva. A simţit că trebuie să facă acest lucru.
„De mic mi-a plăcut tot ceea ce este frumos. Am apreciat armonia formelor, a culorilor. Prima dată am schiţat portretul unui străbunic, un om deosebit. A rămas ca o icoană pentru mine”, mărturiseşte sculptorul. Constantin Negoescu ne-a arătat un bust lucrat în lemn. Era o reprezentare a străbunicului său, Mihai Săvoiu, căzut prizonier în Primul Război Mondial. Lucrarea a fost realizată după o fotografie care datează din 1916.
Mai întâi a fost pictura...
Când avea 14 ani, Constantin Negoescu picta. Mai târziu, s-a dedicat sculpturii. „Când am descoperit lemnul, a fost ceva fascinant pentru mine. Lemnul este ca o fiinţă vie. Un copac se naşte, trece prin viaţă, suferă, se bucură, se usucă şi moare. Exact ca şi omul”, spune Constantin Negoescu.
Artistul este convins că arborii au suflet, au simţăminte. „Încercaţi vara să îmbrăţişaţi un nuc, să-l ţineţi strâns. Îi veţi simţi vibraţia”, afirmă sculptorul.
Primele sale creaţii au fost inspirate de natură, modelate de aceasta, după care mâna artistului le-a cizelat, le-a dat identitate. „Mergeam prin pădure. Priveam cu atenţie ramurile care aveau o anumită formă. Îmi imaginam imediat în ce ar putea să se transforme. Le luam, le ciopleam, le lăcuiam şi ieşea o adevărată operă de artă”, îşi aminteşte Constantin Negoescu.
Târgovişteanul regretă că nu a putut să urmeze o şcoală de specialitate. Ar fi putut învăţa multe din tainele artelor. „Mama se interesase, săra
