Uităm esenţialul, şi asta ne costă: cuvântul partid vine, cum ştie oricine, de la parte. De la grup, de la gaşcă, de la haită. Sursa: EVZ

Îi aducem la putere, ne uităm la ei de jos în sus şi aşteptăm să ne facă un dram de bine. Nu ni-l fac. Ne imaginăm că ei chiar cred în idei politice, în platforme ideologice, în interesul public. Sunt ultimele lucruri la care se gândesc - dacă se gândesc vreodată. Ce-i obsedează e cum să ajungă aproape de făbricuţele de bani şi cum să-şi umple buzunarele. Ca membru al unei echipe manageriale ştiu cât e de greu, în România, să păstrezi neutralitatea în procesul luării deciziilor. Totul te face vulnerabil: o legislaţie aberantă, şmecheria versată a grupărilor de interese, forţa transpartinică a firmelor specializate în obţinerea de contracte cu statul, nesimţirea solicitanţilor. Îţi trebuie o enormă tărie de caracter - o ştiu pe propria piele - pentru a te opune tuturor acestor imponderabile.

Dacă la vârf, în zona ordonatorilor principali de credite, lucrurile sunt, totuşi, uşor de controlat (cu condiţia să fii onest!), ceea ce se întâmplă în teritoriu e dincolo de orice imaginaţie. Şi asta nu de azi, de ieri. Tragedia României provine din faptul că vechile structuri mafiot-comuniste s-au păstrat intacte, dincolo de natura regimului politic aflat la cârmă. Vitale şi lacome, ele s-au adaptat la perfecţie vremurilor când tulburi, când paşnice, în funcţie de presiunea exercitată de structurile europene, de societatea civilă sau de presă. În ce priveşte organele de control propriu-zise, ele sunt parte a sistemului, şi nu inamic al acestuia. Sufocate de clientela de partid, garnisite cu neveste sau amante ale potentaţilor de moment, ele acţionează nu doar la ordin, ci şi în virtutea unor umori politice pe care nu şi le pot reprima.

Cu adevărat dramatice sunt situaţiile când - aşa cum se întâmplă în scand